Evaluarea psihologică este realizată de către psihologul clinician cu experiență în psihologia copilului și a familiei.
Aceasta este folosită pentru a înțelege în profunzime problema sau comportamentul copilului în contextul familial, școlar și social. Spre deosebire de evaluarea psihiatrică, care oferă un diagnostic și un tratament medicamentos, testarea și evaluarea psihologică își propun să înțeleagă în profunzime persoana, factorii care mențin problema și modalitățile prin care aceasta poate fi depășită.
Evaluarea clarifică ce se află în spatele dificultății. Același semn de îngrijorare poate avea diferite cauze.
De exemplu, un copil care se comportă agresiv poate avea: dificultăți în a se controla, abilități insuficient dezvoltate de relaționare, probleme de depresie, o modalitate de a distrage atenția de la problemele părinților sau alte cauze.
Numai în urma unei evaluări se poate stabili concret care sunt elementele pe care vom construi soluția. Pentru aceasta, psihologul clinician utilizează o serie de metode și teste și aduce împreună perspective diverse (ale copilului, ale părinților etc.).
Evaluarea psihologică este o experiență nouă pentru majoritatea copiilor. Aceștia pot refuza întâlnirea sau pot fi anxioși din cauza situației neobișnuite. De asemenea, pot avea credințe dăunătoare și false despre vizita la psiholog, cum ar fi ideea că „dacă merg la psiholog, înseamnă că sunt nebuni”. De aceea, este important să fie corect informați.
Copiii pot crede că sunt trimiși la psiholog pentru că e ceva „în neregulă” cu ei. Este esențial să știe că mulți copii merg la psiholog pentru a înțelege mai bine cum gândesc, învață, reacționează și fac față diferitelor situații. De asemenea, îi ajută să știe că și părinții lor vor veni, și că aceștia au de învățat de la psiholog.
Este esențial ca copilul să fi mâncat și să fi dormit bine înainte de evaluare. În caz contrar, copilul poate fi irascibil sau fără energie, ceea ce poate influența rezultatele evaluării. De exemplu, testele cognitive (de inteligență, de atenție) sunt deosebit de afectate de oboseala copilului.
De cele mai multe ori, copiii au un program încărcat. Deși poate fi dificil să găsești o fereastră în programul copilului, este bine ca întâlnirea cu psihologul să nu fie percepută ca o restricție. Dacă copilul simte că ratează o întâlnire cu prietenii sau trebuie să se retragă de la un sport, ar putea fi dezamăgit și ar putea coopera mai greu.
Uneori, părinții pot spune copilului că merg să se joace sau că merg la o prietenă de familie pentru a nu-l îngrijora. Acest lucru este o greșeală, deoarece psihologul are datoria de a explica copilului, într-o manieră adecvată vârstei, ce înseamnă evaluarea și la ce folosește ea. Copilul poate fi confuz dacă părinții i-au spus altceva.
În principiu, este indicat ca părintele să ofere copilului o imagine reală despre evaluarea psihologică. Odată ajuns în cabinet, este responsabilitatea psihologului să-l ajute pe copil să se simtă confortabil și să înțeleagă importanța întâlnirilor.
Evaluarea copilului este un proces complex care implică luarea în considerare a mai multor perspective. Acest lucru înseamnă că vor fi invitate și persoanele semnificative din viața copilului în cabinet. În funcție de zonele de dificultate identificate în prima întâlnire, se formulează un scop împreună cu familia.
Pe baza acestui scop, psihologul trasează „protocolul” personalizat de evaluare, care va răspunde nevoilor și particularităților familiei. Acest protocol se referă la pașii care trebuie urmați, cine este implicat în evaluare, ce aspecte psihologice se evaluează, în câte ședințe și ce instrumente se vor folosi.
În funcție de obiectivele evaluării și rezultatele preliminare ale testelor, numărul de ședințe poate varia, însă etapele sunt următoarele:
Etapa 1 - Întâlnirea cu părinții/parintele: Scopul este de a aduna informații din cât mai multe surse pentru a construi o imagine completă despre copil și familie. Psihologul își propune să înțeleagă așteptările, îngrijorările și scopul evaluării. În funcție de specificul situației, psihologul poate propune părinților întâlniri individuale separate.
Etapa 2 - Întâlnirea individuală cu copilul: Psihologul stabilește o relație cu copilul, îi explică, pe înțelesul lui, ce înseamnă o evaluare și începe procesul de evaluare.
Etapa 3 - Redactarea raportului: Psihologul redactează un raport pe baza întâlnirilor și a rezultatelor testelor aplicate. Forma raportului depinde de scopul evaluării (a se vedea tipurile de evaluare).
Etapa 4 - Comunicarea rezultatelor și planul de acțiune: Are loc o întâlnire între psiholog și părinți, cu sau fără copil (în funcție de situație și vârstă), pentru a discuta concluziile evaluării și pentru a stabili cea mai bună manieră de acțiune.
Deoarece fiecare familie este unică, vine cu o problemă diferită și are propriul ei ritm, nu există protocoale standard de evaluare. Drept urmare, înainte de prima întâlnire cu familia, psihologul nu știe cu exactitate cât va dura evaluarea sau ce teste vor fi folosite.
În general, o evaluare psihologică riguroasă durează între 2 și 4 ședințe și implică utilizarea a cel puțin 4 teste psihologice. În funcție de programarea ședințelor, procesul de evaluare poate dura între 2 săptămâni și o lună.
Dacă familia solicită un raport scris, acesta se eliberează în aproximativ 10 zile de la finalizarea întâlnirilor de evaluare.
La fel ca și medicii, psihologii pot avea diverse specializări (ex. psihoterapie, evaluare psihologică, logopedie etc.).
Evaluarea psihologică poate fi de mai multe feluri, în funcție de scopul sau utilitatea ei. Un psiholog este autorizat și are competențele necesare pentru a efectua anumite evaluări psihologice.
La începutul oricărei evaluări se clarifică scopul acesteia. Acesta este un pas esențial, deoarece evaluarea se va desfășura strict pentru acel scop. De exemplu, o evaluare psihologică a stării copilului nu poate fi utilizată pentru stabilirea custodiei în caz de divorț.
Cele mai frecvente cereri de evaluare sunt următoarele:
Evaluare psihologică, cunoscută și sub denumirea de „psihodiagnostic și evaluare psihologică clinică”, este realizată de un psiholog clinician. Este folosită atunci când copilul sau adolescentul prezintă un grad de disconfort emoțional sau un comportament problematic. Scopul este de a înțelege trăirea interioară a individului, modul său de funcționare și de a formula recomandări.
Evaluare psihiatrică nu este realizată de psiholog, ci de medicul specialist în psihiatrie (psihiatru). Este efectuată atunci când copilul sau adolescentul prezintă o stare severă care poate fi determinată de o cauză medicală. Scopul este de a exclude sau de a stabili un diagnostic medical și de a propune un tratament cu medicamente (ex. antidepresive) pentru ameliorarea stării.
Evaluarea pentru comisie sau „evaluare pentru încadrare în grad de handicap” este realizată de psihologul clinician pentru a completa dosarul destinat Comisiei de Evaluare pentru Persoanele cu Handicap.
Evaluarea pentru stabilirea custodiei în caz de divorț sau „expertiza psihologică judiciară” este realizată de psihologul clinician (care îndeplinește anumite condiții) la cererea instanței judecătorești sau a părților implicate.
Evaluarea pentru școală sau evaluare psihopedagogică este realizată de psihopedagog sau de psiholog cu specializare în psihologie educațională (psiholog educațional) atunci când copilul sau adolescentul are dificultăți legate de procesul de învățare.
De regulă, într-o evaluare psihologică, psihologul utilizează mai multe mijloace pentru a evidenția portretul psihologic al copilului:
Observarea jocului copilului (mai ales pentru preșcolari)
Probe psihologice (desen, lucru cu figurine etc.)
Comportamentul copilului
Interviul cu copilul și părinții
Chestionare și teste psihologice profesioniste
Copiii (peste 7 ani) completează chestionare care descriu felul în care se simt, gândesc sau au acționat în ultima vreme. Părinții vor completa și ei chestionare despre ceea ce au observat la copil, frecvența și severitatea cu care apar problemele. Împreună, toate aceste informații obținute din mai multe surse, puse în context, ajută să:
Clarifice care este problema principală
Stabilească severitatea problemei
Numească factorii care mențin sau accentuează problema
Identifice calitățile și punctele forte ale copilului și familiei
În acest link găsiți descrise pe scurt instrumentele pe care le utilizez în practica mea.